License to not give a shit!

Priveste lumea de sus, si nu la genul narcisit, arogant. Priveste dincolo de ce cred ei ca e “bine”. Muta-ti telescopul spre orizontul tau. Pentru ce crezi ca ti se potriveste. Nu ce ti se comunica ca e ok pentru tine.
In vestimentatie normal. Si in viata, daca crezi… ca ai nevoie.

Alergam si alergam pana ajungem sa ne impiedicam. (toata lumea trece prin lume stangaci, da cu stangul indreptul, iar cine nu recunoaste asta – este un magician ce crede in propria magie prea mult).

Ne luptam ca niste niste kickboxeri profesionisti, lovim si iar lovim pana sangeram. Pentru „licente”.

Licente – de „om perfect” licente de „frumusete gen bibelou si ajungi exact ca ca un bibelou” – de decor in propria viata!
Punem accent pe gura lumii ce arunca vorbe’n vant, necunoscatori ca niste astronauti ce cred ca daca au calcat pe luna, ii cunosc toate misterele.

Dar vine un moment cand lupti pentru o alta licenta, neconventionala.
Asta. De care trancanesc mai sus. Si stii care e faza? Ca atunci cand dai examenul acesta important, defapt cand te gandesti sa te inscrii la el, deja l-ai trecut cu brio.

Si uite asa, usor usor insecuritatile tale, fragmente infrasurate strans, ca niste funii de gandurile tale dispar ca ceata dintr-o dimineata.

Rezultatul – ei bine, nu are rost sa ti-l spun eu. O sa-l simti tu… cu fiecare nou pas pe care il faci.
Chestia asta nu este neaparat o revolta – este doar o lupta castigata cu teama de altceva. Si… cu izbanda ta in fata frivolitatii de care societatea sufera cronic si murdar.

Insecuritatea? ce e aia? locul ei este in dictionar.
Ps: fara lesa pusa de societatea „atotstiutorilor, dar cu acelasi caracter sincer/ pentru ca daca te descotorosesti de el…. ei bine, te transformi si tu intr-un pion pe placa de sah a lumii.